Dacă am fost atenți, în ultima perioadă de timp, ne referim cu precădere la cea de când durează pandemia, la intrarea în (unele) supermarketuri am putut observa la ușile de la intrare câteva anunțuri interesante. Acestea ne informau că putem pune mâna liniștiți pe mânerul de la ușă, el se dezinfectează în mod automat. Atenționarea este formulată în mod evident în scopul liniștirii cumpărătorilor. Să intri într-un magazin și să fii liniștit încă de la intrare că pui mâna pe o clanță care de dezinfectează singură… da, este un gen de marketing eficient!

Mânere pentru uși de la Klucka

Sunt aceste mânere atât de sigure? Se dezinfectează ele singure, așa, fără să vină un angajat de la firma de curățenie? A luat-o tehnologia atât de tare înainte? Vom încerca să trasăm câteva idei, să vedem cam despre ce este vorba.

La baza tehnologiei antimicrobiene stau cunoștințe pe care (unele dintre ele) omenirea le cunoaște din antichitate. Chiar dacă această cunoaștere a fost și este mai mult intuitivă. În fond este vorba de folosirea unor cunoștințe din domeniul chimiei anorganice, asupra cărora nu vom intra în detaliu. Ne referim  la ionii de argint, de zinc și de cupru. Și vom vorbi mai mult despre argint.

Mânerul de argint. Cum luptă cu microbii...

Anticii cunoșteau proprietățile argintului, știau că dezinfectează, că vindecă. Știau la un nivel empiric, iar noțiunile de infecție erau oarecum altele decât cele de azi. Ca să fim sinceri, nici acum nu este cunoscut în detaliu ce se întâmplă la nivel microscopic astfel încât argintul să dezinfecteze.

Ca să trecem la un nivel mai concret și mai modern al discuției să spunem că efectul microbian al unei clanțe de ușă se obține prin tratarea la nivel molecular al metalului de bază. De cele mai multe ori se face așa. Materialul de bază este de fapt un oțel obișnuit care se acoperă cu un strat subțire de argint. O peliculă fină, aceasta având proprietățile antimicrobiene care ne interesează.

De ce nu se face toată clanța din argint? Desigur că se poate, dar acest lucru presupune costuri. Vă închipuiți un mâner de ușă în formă de bară, din argint masiv la intrarea într-un mall? Are sens? Nu. Tocmai de aceea se folosesc în principiu două metode prin care o clanță este acoperită cu argintul magic.

Acoperirea electrolitică

Intrăm într-un domeniu de mare viitor și importanță. Băile de electroliză clasice, cu doi electrozi, un anod și un catod, au evoluat la un nivel pe care ni-l imaginăm cu mare greutate. Noi, profanii. Oricum, acoperirea cu ioni de argint stă și la baza biomaterialelor. Așa „s-au născut” noile metale pentru implanturi, de exemplu.

Foarte curând nici un implant nu va mai fi respins de organism, tocmai datorită acestui procedeu. Or, în aceste condiții, să acoperi o clanță de ușă care să distrugă toate bacteriile de pe ea, care să împiedice dezvoltarea microbiană, acest lucru este deja floare la ureche.

Doparea argintului superficial

Transformarea stratului superficial de argint care acoperă o suprafață metalică, un mâner de ușă de la mall ca să rămânem la subiect, se mai poate face prin dopaj. Acest procedeu este deja cunoscut de la materiale semiconductoare, când prin dopare se obțin calități nemaipomenite. La fel, doparea cu ioni de argint a stratului superficial va da acestuia calități antimicrobiene nebănuite.

Clanțele din argint masiv

Sunt acestea mai bune din punct de vedere al protecției microbiene? În lumina celor discutate mai sus, cu siguranță că da.Au însă un mare dezavantaj. Sunt scumpe. Acesta este și motivul pentru care s-a recurs la clanțele din metal obișnuit acoperit cu o peliculă de argint.

» Despre acoperirea metalelor cu argint dopat